CVARTET, de Heiner Müller
Fundaţia Saltimbanc Timişoara, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Teatrul "Nottara" Bucureşti, Teatrul Tineretului Metropolis Bucureşti în parteneriat cu Biroul Egtajak Budapesta
Cu: Timea Buza, András Demeter
Regia: Gábor Tompa
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Dramaturgia : A. Ottó Bodó
Ilustraţia muzicală: Gábor Tompa
Asistent regie: Etelka Magyari
Durata spectacolului: 75 min fără pauză
Interzis persoanelor sub 18 ani!
Dragostea şi relaţia sexuală a celor două personaje, aparent libertine, se converteşte într-un adevărat război civil, într-un „câmp de luptă” al interdependenţei umane care nu se poate „soluţiona” decât prin moarte. Virtuozitatea textului necesită o abordare cu totul specială din partea celor doi actori care interpretează de fapt mai multe roluri, schimbându-şi între ei rolurile într-un text articulat cu o percutantă forţă teatrală şi un umor devastator. Este prima piesă în care Heiner Müller vorbeşte de fapt despre problemele propriei sale vieţi, despre relaţiile sale cu femeile, fără ca piesa să capete caracter autobiografic. În schimb el pătrunde până la os în această vastă anatomie umană care va trebui să oblige publicul spectator să se confrunte cu propriul trecut, cu propriile păcate într-un Purgatoriu modern, care în contextul ameninţării catastrofei umane, a pericolul dispariţiei culturii şi a Naturii, a deteriorării relaţiilor dintre cele două sexe rămâne un subiect de o indiscutabilă actualitate. (Gábor Tompa)
Heiner Müller: Quartet
Saltimbanc Foundation Timisoara, Hungarian State Theatre Cluj, Nottara Theatre Bucharest, Metropolis Youth Theatre Bucharest in collaboration with Egtajak Iroda Budapest
Cast: Timea Buza, András Demeter
Directed by: Gábor Tompa
Set and costume design: Carmencita Brojboiu
Dramaturg: A. Ottó Bodó
Music by: Gábor Tompa
Director’s assistant: Etelka Magyari
Duration: 1h
Forbidden for people under 18 years!
The shamelessness of the two main characters’ love and sexuality ends up in a genuine civil war, the “battlefield” of mutual human dependence that only death can dissolve.
The virtuosity of the text demands a special approach from both of the actors. During the play they have to play several characters, changing sexes and roles, moreover, there is the smashing text and its vicious humor. This is Heiner Müller’s first play which is treating the problems of his personal life, his own relationship to women, but not in a form of a biographical work. On the contrary: while he dissects the huge human anatomy, he forces the spectator to confront his own past, his own sins in a modern purgatory that – in the relation with the catastrophe that is threatening mankind – is also bearing the threat of culture’s and nature’s distinction and where the ruining of the relationship between sexes undoubtedly remains a current theme. (Gábor Tompa)
